Stilul explicativ se refera la explicatiile pe care ni le oferim in legatura cu evenimentele negative si este cel care face diferenta intre a fi optimist sau pesimist. Un stil explicativ negativ conduce catre pesimism, implicit catre inactivitate si deprimare, iar un stil explicativ optimist exclude neajutorarea si inactivitatea, generand rezultate mult mai bune.
Exista trei dimensiuni ale stilului explicativ. Una dintre ele este permanenta si se refera la durata evenimentului nedorit. Oamenii care gandesc ca evenimentele negative sunt permanente si le vor afecta viata mereu renunta usor, in timp ce cei care gandesc ca acestea sunt temporare, se opun neajutorarii si persevereaza in fata obstacolelor.
De exemplu, un pesimist ar gandi – “sunt prost”, iar un optimist ar gandi – “sunt foarte obosit, de aceea nu am stiut raspunsul”. Un pesimist si-ar spune – “seful e un ticalos”, “curele de slabire nu functioneaza, nu o sa slabesc niciodata” in timp ce un optimist ar gandi – “seful e prost dispus astazi”, “cura pe care o tin e ineficienta”.
Daca te gandesti la evenimentele negative in termeni de “intotdeauna” sau “mereu”, cel mai probabil esti pesimist. Daca gandesti in termeni de “cateodata”, “uneori”, ai sanse mai mari sa fii optimist.
Un al doilea aspect al stilului explicativ este generalizarea. Aceasta se refera la numarul domeniilor considerate afectate de evenimentul negativ. Un pesimist este convins ca un eveniment negativ ii va afecta intreaga viata, daca are o problema la job, atunci crede ca si viata amoroasa va avea de suferit si chiar si prieteniile. In schimb, un optimist crede ca daca ii este afectat jobul, ii ramane sa se bucure de viata de cuplu si prietenii. Pesimistii isi ofera explicatii generale in legatura cu insuccesele dintr-un anumit domeniu: “sunt un ratat”, “nu reusesc in nimic din ceea ce fac”, “toti oamenii se poarta urat cu mine”. Un optimist isi ofera explicatii specifice: “doar colegul crede despre mine ca sunt prost”, “nu ma pricep la muzica la fel de bine ca la alte activitati”, “am fost neindreptatit doar in situatia respectiva”.
Ultimul aspect al stilului explicativ este personalizarea. Atunci cand se intampla evenimente negative putem sa dam vina pe noi insine, internalizand culpabilitatea sau sa dam vina pe altii, considerandu-i pe ceilalti responsabili pentru insuccesele noastre, externalizand-o.
Persoanele care se autoinvinovatesc isi formeaza convingeri legate de lipsa lor de valoare si abilitati si sunt convinse ca nu merita sa fie iubite. Cei care dau vina pe evenimentele exterioare, nu le este afectata stima de sine si se valorizeaza mai mult. Exemplu de astfel de convingeri: “sunt prost vs. esti prost”, “nu reusesc sa fiu gata la timp vs. “am intarziat din cauza lui”, “nu stiu sa-mi fac prieteni vs. el a fost neprietenos”, “nu sunt sigur pe mine vs. am crescut in saracie”.
De ce conteaza atat de mult daca suntem pesimisti sau optimisti?
Daca esti pesimist este foarte probabil sa te deprimi foarte usor, sa renunti usor si sa ai rezultate sub ceea ce ai putea realiza sau iti permit abilitatile si chiar sanatatea ta fizica si imunitatea sa nu fie la nivelul la care ar putea fi.
Vestea buna este ca stilul explicativ se poate schimba de la unul pesimist catre unul optimist, ceea ce nu inseamna a deveni nerealist sau egoist, ci sa inveti sa gandesti si sa iti vorbesti intr-o maniera mai incurajatoare in caz de nereusita si esec. Sa inveti atunci cand se intampla evenimente negative, sa nu le mai privesti ca pe ceva permanent, personal sau general.
Trecerea de la pesimism spre optimism consta in disputarea si distantarea fata de acest mod negativ si irational de a gandi si de a-l inlocui cu unul mai rational, bazat pe dovezi si alternative.