Pe langa informatiile care ne arata si ne invata cum am putea fi mai fericiti, la fel de important pentru noi este sa aflam si sa stim ce anume ne impiedica sa fim mai fericiti, ca sa putem salva timp si resurse, pe care altfel le-am irosi cu activitati si obiective ce nu ne vor aduce niciodata fericirea mult visata.
Care sunt obstacolele care ne impiedica sa fim mai fericiti?
Un prim obstacol, ce poate fi considerat chiar un mit si care ne induce in eroare, se refera la faptul ca fericirea este considerata a fi echivalenta cu placerea, mai specific ideea ca fericirea inseamna sa simtim placere tot timpul. Evident ca acesta este un lucru imposibil si nerealist, dar care nu ne impiedica sa fim mereu in cautarea placerii, actiune care, paradoxal, s-a dovedit chiar contraproductiva ideii de fericire. Fericirea se leaga mai degraba de angajamentul fata de oameni si de o viata plina de sens si implinire, de ideea de bine si implica si presupune contributia noastra la o cauza ce are ca scop o lume mai buna, un bine universal.
Insa, anumite obieceiuri mentale ne fac sa ne indreptam tocmai in aceasta directie, a cautarii placerii perpetue. Aceasta reprezinta o cale gresita de a cauta fericirea datorita fenomenului de adaptare hedonica, adica a capacitatii noastre de a ne adapta la lucruri si situatii. De exemplu, daca imi este foarte pofta de pepene, cu siguranta prima gura de pepene este foarte satisfacatoare si probabil ca asa vor fi si urmatoarele, dar daca as avea cativa zeci de pepeni nu as incerca sa-i mananc pe toti, pentru ca dupa cateva felii placerea dispare.
Atunci cand ne gandim la fericire din perspectiva satisfacerii tuturor nevoilor si dorintelor si incercam sa ne satisfacem mereu toate aceste dorinte, pornim intr-o calatorie ce nu se termina niciodata. Una dintre capcane este goana dupa lucrurile materiale: o casa noua, la care dupa un timp oricum ne adaptam, o masina noua, doar ca sa observam ca vecinul are una si mai frumoasa sau chiar o barca. Pe moment, cand ne cumparam ceva nou nivelul de fericire creste, insa numai ca, dupa un timp destul de scurt, sa revina la punctul de plecare, datorita adaptarii hedonice.
Pentru ca mintea noastra se adapteaza foarte repede la evenimente, calea spre fericire nu poate fi cea a satisfacerii tuturor dorintelor, ci o cale mai plina de sens, semnificatie si impliniri.
Un alt obstacol care ne impedica sa fim cu adevarat mai fericiti este acela ca suntem foarte slabi in a anticipa ce ne face cu adevarat fericiti si, mai ales, pentru cat timp. Este ceea ce Daniel Gilbert numea prognoza afectiva – capacitatea noastra de a evalua impactul emotional al viitoarelor evenimente.
Noi, in general, credem ca evenimentele pozitive viitoare ne vor face sa ne simtim foarte fericiti pentru un timp foarte lung si ca evenimentele negative vor fi de nesuportat si ne vor afecta intreg viitorul.
Adevarul este ca sistemul imunitar emotional, asa cum il numea Dan Gilbert, ne face sa depasim si cele mai ingrozitoare si zdrobitoare evenimente si sa le depasim chiar mult mai repede decat anticipam. Iar in ceea ce priveste evenimentele viitoare pozitive, pe care ni le dorim cu ardoare si de care suntem siguri ca detin cheia pentru fericirea noastra, realitatea este ca ne adaptam foarte repede si la acelea.
Asadar, intelegerea acestui mecanism mental prin care suntem predispusi sa facem predictii foarte slabe fata de ceea ce ne face fericiti cu adevarat, este extrem de importana pentru a avea si a incepe o abordare realista despre fericire.
Un alt obstacol din calea fericirii ce trebuie mentionat este legat de conceptia noastra despre acumularea de bunuri versus trairea experientelor, care are la baza, de fapt, tot ideea de adaptare hedonica.
Tom Gilovich a realizat studii referitoare la diferentele dintre posesiunile materiale si experientele traite in raport cu nivelul de fericire resimtit, respectiv nivelul de fericire al celor care isi cheltuie banii pentru achizitionarea unor bunuri versus nivelul de fericire al celor care isi investesc banii pentru a avea acces la experiente. Concluzia a fost ca satisfactia scade in cazul celor care isi cheltuie banii pe achizitionarea de bunuri, in timp ce satisfactia celor care isi investesc banii in diferite experiente creste si persista.
Din nou, falsa noastra conceptie materializata prin asteptarea de a acumula mai multe bunuri ca sa putem incepe sa fim mai fericiti, ne indeparteaza si mai mult de acest obiectiv.
Si, nu in ultimul rand, un alt subiect pe care il asociem des cu ideea de fericire este cel al banilor. Este foarte cunoscuta ideea ca oamenii cu cat au mai multi bani, cu atat sunt mai fericiti, adica mai multi bani egal mai multa fericire si tot asa.
Daniel Kahneman, castigator al premiului Nobel, a descoperit ca relatia dintre bani si fericire este relevanta doar atunci cand nivelul financiar nu este suficient de ridicat pentru satisfacerea nevoilor de baza, ceea ce in cazul americanilor inseamna un prag de 75.000 de dolari pe an. Daca nivelul financiar depaseste acest prag, atunci banii nu mai au nicio influenta asupra nivelului de fericire resimtit si chiar daca acest nivel creste, nivelul de fericire nu mai creste.
In concluzie, fericirea pare greu de atins atunci cand avem ca obstacole ideii ca – fericirea este echivalenta cu placerea, adaptarea hedonica, prognoza afectiva slaba, bunuri versus experiente si bani. Fiti atenti la ele pentru a putea incepe sa le evitati.