Te-ai intrebat vreodata cat de eficienta este scoala asa cum este in prezent organizata? Raspunsul te-ar putea interesa pentru actualii sau viitorii tai copii sau, de ce nu, poate si pentru a afla cat de eficienta a fost in cazul tau.
Unii dintre parinti s-au intrebat, in special cei ai caror copiii au fost influentati negativ de scoala; acesta fiind si cazul lui Peter Gray, care in urma unor experiente personale si-a directionat cariera profesionala spre studiul eficientei scoliilor traditionale fata de cele non-convetionale, scriind chiar o carte pe aceasta tema: “Liber sa inveti.” Iata, unele dintre ideile asupra carora ne atrage atentia, in ceea ce priveste procesul de invatare la copii.
Copiii se nasc cu o dorinta arzatoare de a invata si sunt echipati din punct de vedere genetic cu capacitati extraordinare de invatare. In primii ani de viata, ei isi insusesc o cantitate enorma de informatii si abilitati: invata sa vorbeasca, sa mearga, sa alerge, sa se imprieteneasca, sa se amuze, sa puna intrebari, etc.. In spatele acestui enorm volum de informatii invatate stau, de fapt, curiozitatea si spiritul ludic.
In ce masura scoala se bazeaza pe stimularea curiozitatii si a jocului, cele doua aspecte fundamentale ce stau la baza invatarii? Fireste, intrebarea este mai mult retorica.
Copiii sunt programati sa se joace, iar lipsa jocului, chiar daca nu ucide fizic, are efecte psihice grave. Jocul liber este cel cu ajutorul caruia copiii invata sa lege prietenii, sa negocieze, sa comunice, sa invete sa faca compromisuri, sa asculte, sa-si invinga fricile, sa ia singuri decizii, sa creeze reguli si sa le respecte, sa se faca placuti in ochii celorlati, sa-si gestioneze emotiile mai bine, sa invete sa preia controlul asupra propriei existente.
Scoala, din pacate, se bazeaza pe idei opuse. Scoala transmite ca invatarea inseamna munca, iar aceasta stim cu totii ca trebuie evitata atunci cand este posibil si ca , in niciun caz, nu este un joc placut.
Perioada de scolarizare, la fel ca si durata zilei de scoala sunt tot mai lungi. Elevii trebuie sa stea in banca sau la masa de lucru din ce in ce mai mult, in principiu pentru a asculta sau citi despre lucruri care nu-i intereseaza. Timpul dedicat jocului liber in cadrul zilei de scoala a fost eliminat treptat. Nu intamplator, numarul de tulburari mentale legate de stres in cazul copiilor a crescut foarte mult in ultimii zeci de ani. Sentimentul de inutilitate impreuna cu lipsa controlului predispun oamenii la anxietate si depresie; si, cum tocmai jocul liber este metoda naturala de a-i invata pe copii ca nu sunt inutili, aceasta crestere a cazurilor de anxietate sau depresie in cazul copiilor este previzibila.
O alta situatie tragica asupra careia ne atrage atentia Peter Gray este faptul ca, in momentul de fata, copiii nu se mai joaca liberi impreuna, pentru ca acestia nu mai sunt lasati nesupravegheati. Tocmai atunci cand nu intervine niciun adult, jocul devine principalul mijloc pentru dezvoltarea zonelor cerebrale responsabile pentru controlul fricii si maniei in situatii stresante, pentru controlul impulsurilor, care permite copiilor sa vada lucrurile si din perspectiva altora si sa se pozitioneze pe picior de egalitate cu ceilalti.
Surprinzator sau nu, este faptul ca atunci cand copiii sunt lasati liberi si au la dispozitie mijloace prin care sa-si urmeze propriile interese, ei infloresc si isi dezvolta singuri abilitatiile necesare pentru a face fata vietii. Copiii au instincte naturale de a se autoeduca, iar modalitatea principala prin care o fac este jocul.
Toate aceste idei arata ca nevoia copiilor nu este de mai multa scolarizare, ci de mai multa libertate. Timpul mare de scolarizare ii priveaza pe copii de timpul liber si, implicit, de libertatea de a se autoeduca. Ei au nevoie de medii in care sa se simta in siguranta si nu evaluati si criticati, au nevoie de medii in care sa se joace si sa exploreze, au nevoie de instrumente, idei si oameni care sa-i sprijine in calea aleasa de ei.
Radacinile noastre evolutioniste arata cum copiii stramosilor nostri, ai grupurilor de vanatori-culegatori, reuseau sa-si insuseasca, prin joc, toate abilitatile necesare pentru a se adapta la mediu ajunsi la varsta adulta.
Asa cum copiii se nasc cu instincte pentru a bea si a se hrani, ei se nasc cu instincte de a invata si de a se educa singuri, pentru a deveni membri adaptati la cultura din care fac parte. Iar din punct de vedere evolutionist, jocul este mijlocul prin care natura se asigura ca si copiii, la fel ca alte mamifere, vor invata ceea ce este necesar pentru a supravietui si evolua.
Scolile, de fapt, au aparut initial din motive religioase pentru indoctrinare si cultivarea supunerii, ulterior fiind transformate in mijloace de manipulare de catre conducatori si nu din necesitatea de a invata copiii abilitati.
Adevarul ce pare din ce in ce mai greu de ascuns este ca, in general, copiilor nu le place scoala. Testele, evaluarile si teama de esec nu au cum sa nu genereze anxietate pentru cei care iau in serios scoala. Chiar si in cazul copiilor pasionati de anumite materii, anxietatea este cauzata de riscul de a nu trece examenele la celelalte materii.
In multe cazuri, profesorii nu inteleg nevoile copiilor sau nu tin cont de ele, iar copiii percep scoala ca pe o inchisoare si ei, ca oricare alta fiinta umana, tanjesc dupa libertate. Si nu este acelasi lucru cu a avea un job, pentru ca noi nu suntem obligati prin lege sa mergem la un anumit serviciu.
Toate aceste dezavantaje au condus la aparitia unor solutii alternative, la formarea unor tipuri de scoli non-conventionale si democratice. In cadrul acestor scoli, adultii nu controleaza educatia copiilor, ci copiii se educa singuri, de aceea un mare interval de timp este dedicat autoeducarii prin joc si explorarii.
Aceste scoli incurajeaza ca elevii sa-si ia in serios rolul de a se ocupa singuri de educatia lor. Copiii invata cel mai bine atunci cand o fac din proprie initiativa si au posibilitatea sa invete prin metodele alese de ei. De asemenea, iau in calcul ca o persoana se dezvolta intelectual atunci cand poate impartasi idei liber, fara teama de a fi criticat sau marginalizat.
Copiii care urmeaza astfel de scoli au mult mai clara ideea de continuitate intre activitatea de la scoala si locul de munca ulterior. Si, desi pentru unele persoane poate fi greu de imaginat, copiii care au urmat scoli non-conventionale si au dorit sa-si continue studiile, au intrat cu usurinta la universitati bine cotate.
Concluzia este ca scoala traditionala nu produce rezultatele dorite, iar pe langa pericolul ca viitoarele generatii sa aiba sanse minime sa-si descopere propriile abilitati si propriul drum in viata, aceasta produce un efect si mai trist, acela ca putini copii isi pastreaza vii curiozitatea, setea de cunostere, spiritul ludic sau gandirea critica dupa ce isi termina studiile. Scolile non-conventionale sau scolarizarea la domiciliu sunt mult mai eficiente, pentru ca reusesc sa imbine spiritul ludic cu curiozitatea si cu sociabilitatea, ceea ce, de fapt, determina inflorirea invatarii si educatiei.