Ideea conform careia trebuie stimulata stima de sine a copiilor, este foarte raspandita si nu mai reprezinta o noutate aproape pentru nimeni. Insa, asa cum deja am mentionat intr-un articol anterior, ea nu este sustinuta de date stiintifice. Baumeister este cel care a dovedit acest lucru, plecand tocmai de la cercetarile prin care dorea sa demonstreze ca o stima de sine crescuta va genera rezultate mai bune si chiar succese, el a descoperit ca este exact invers. Si anume, ca rezultatele scolare sunt cele care stau la baza unei stime de sine inalte a elevilor si doar stimularea stimei de sine nu produce rezultate mai bune, asa cum se presupunea. Studentii ai caror stima de sine a fost stimulata prin diferite tehnici, doar se simteau mai bine cu ei insisi, fara, insa, sa obtina si note mai mari, ba chiar in multe situatii, acesteau scadeau.
Ulterior, pentru ca era evident ca nu stima de sine inalta a studentilor era cea care ducea la performante, cercetatorii au incercat sa afle ce anume determina performanta si succesul. In primul rand, ei au observant ca exista o diferenta intre studentii americani si cei asiatici, cei din urma avand, in general, rezultate scolare mai bune ca primii. Au descoperit ca unul din motivele care contribuiau la aceasta diferenta era ca parintii asiatici puneau mai mult accent pe autocontrol, fata de parintii americani, pentru ca acestia din urma dezvoltasera o cultura pentru stima de sine, chiar si in defavoarea disciplinei. De exemplu, parintii chinezi ii obliga pe copii sa invete sa mearga singuri la toaleta foarte devreme, cat si sa invete sa isi controleze mai bine impulsurile. Astfel, la varsta de doi ani, copiii asiatici isi au insusite deprinderi pe care copiii americani si le insusesc abia pe la trei-patru ani. Desi, populatia asiatica reprezinta doar 4% din populatia Americii, 25% din studentii universitatilor de top din America sunt de origine asiatica. Ei au sansele cele mai mari de a obtine o diploma universitara si salarii cu un sfert mai mari decat media. Aceste rezultate nu se datoreaza unui IQ mai mare sau a unei stime de sine mai inalte, specifice populatiei asiatice, ci diferenta consta in felul in care ei isi folosesc inteligenta. Pentru anumite joburi ce necesita studii superioare, precum: avocat, medic, profesor, etc. – este nevoie de un IQ peste medie, in cazul americanilor acesta este de 110; insa, nu si pentru asiatici, pentru ca ei reusesc sa ocupe astfel de joburi cu un IQ de doar 103. Diferenta o face autocontrolul de care dau dovada, ei fiind mai muncitori, mai perseverenti si mai sarguinciosi.
Autocontrolul este cel care contribuie la formarea abilitatii de amanare a gratificarii imediate. Aceasta este abilitatea ce se afla in spatele succesului si pe care familiile asiatice o folosesc des. Copiii din aceste tipuri de familii primesc anumite recompense doar in urma unor rezultate prestabilite si, de obicei, au de infruntat cereri destul de mari din partea parintilor. Acesti parinti traseaza limite si reguli clare, iar principala valoare promovata de ei in educatie este autocontrolul. Se pare ca, acesta este ingredientul care face ca elevii asiatici sa infloreasca in scoala.
Familiile americane folosesc un stil mai cald si mai permisiv de educatie, mizand, in general, pe stimularea stimei de sine si pe dezvoltarea sociala a copilului, fara a pune accent pe reusita scolara. Ei le insufla copiilor convingerea ca invatarea este ceva placut, ce nu necesita multa munca sau truda. Astfel, ei cred ca vor avea copii mai bine adaptati, mai increzatori si cu rezultate scolare mai bune.
Este evident ca premisele parintilor asiatici sunt cele care dau rezultate mult mai bune pentru copii. Aceste premise – de a avea asteptari mai mari de la copii, de a fi mai constienti de limitele lor, de a le stabili obiective si reguli clare, cat si pedepse in caz de esec si recompense pentru succese -sunt cele care determina performanta, in urma careia vine si o stima de sine mai inalta.
Asadar, uita de stima de sine si focuseaza-te pe autocontrol.
Ceea ce este important pentru copii este sa aiba o structura solida, multa consistenta si reguli, astfel incat sa stie ca totul va fi bine daca le vor respecta. De asemenea, au nevoie ca cineva sa preia controlul, sa-si asume rolul de sef si sa-i reasigure ca totul va fi bine.
A nu se intelege ca disciplina inseamna bataie si agresivitate; regulile trebuie spuse cu calm si blandete, iar pedepsele nu trebuie sa fie insotite si de retragerea afectiva. Pedepsele trebuie sa respecte trei reguli: sa nu fie foarte aspre (asa cum am explicat intr-un alt articol, pedepsele si recompesele foarte mari nu functioneaza), sa fie aplicate imediat, fara a fi amanate si, cea mai importanta regula, sa fie coerente – daca pentru acelasi comportament, de exemplu, un cuvant urat- o data comportamentul este trecut cu vederea si altadata copilul primeste o palma, acesta se va simti nedreptatit si va invata ca nu e important cum se poarta, ci importanta este starea in care se afla parintele. Pedepsele trebuie spuse scurt, cu calm si coerenta.
Si recompensele trebuie sa respecte cateva reguli. Recompensa trebuie oferita pentru indeplinirea unor sarcini suplimentare si nu pentru ceva ce copiii ar trebui sa faca oricum. Si in cazul recompenselor, la fel ca si in cel al pedepselor, coerenta joaca un rol important. De exemplu, nu oferi copilului orice suma pentru o nota mare, ci stabiliti inainte cati bani primeste pentru notele: 8,9 si 10.
Autocontrolul se formeaza si prin monitorizare. Cand sunt monitorizati, copiii isi intaresc autocontrolul. In familiile monoparentale copiii au control mai slab, iar acest lucru se datoreaza faptului ca sunt doar doi ochi in loc de patru, care sa-i monitorizeze pe copii. De asemenea, adolescentii din studiile lui Baumeister, care erau monitorizati si ai caror parinti stiau unde se afla si dupa terminarea orelor, aveau un autocontrol mai bun si implicit mai putine probleme scolare sau legale.
Daca deja te gandesti ca e bine sa incepi sa stimulezi autocontrolul copilului tau, avand in vedere noile informatii, iata cateva informatii utile, care te vor ajuta in acest demers.
Exista cateva mici exercitii care intaresc muschiul vointei si il vor pregati pentru luptele cele mari. Ii vei intari vointa copilui tau, daca ii vei solicita si vei urmari ca acesta: sa vorbeasca corect gramatical, sa nu foloseasca ”dea” in loc de ”da”, sa manance manierat, sa evite injuraturile, sa mentina o pozitie dreapta a spatelui, sa foloseasca mana stanga pentru unele activitati pe care le realizeaza cu mana dreapta – spalat pe dinti, deschis usa, tinut paharul, etc. – sa memoreze poezii, sa urmeze lectii de dans/muzica/balet/sport, etc.
Concluzionand, autocontrolul este cel care garanteaza rezultatele scolare bune si performantele; ceea ce stima de sine nu reuseste. E important sa ii stimulezi autocontrolul si sa nu mai pui asa mare accent pe stima de sine.