Care este numarul de relatii sau de prieteni pe care o persoana poate sa le aiba? Raspunsul este oarecum surprinzator. Numarul este aproximativ acelasi pentru toate persoanele si se pare ca are legatura cu marimea creierului nostru. Cum, mai exact?
Creierul uman a crescut odata cu nevoia oamenilor de a pleca in cautarea hranei, de a se orienta si de a se adapta la cresterea numarului de membrii din grupurile in care traiau. Supravietuirea in trecut era conditionata de apartenenta la un grup si de relatiile sociale din acel grup. Excluderea din grup presupunea sanse minime de supravietuire, pentru ca o persoana singura intr-un mediu ostil, alcatuit din teritorii necunoscute si o multime de pradatori, cel mai probabil ar fi murit in scurt timp, ajungand o mancarica buna. Tot prin acest context se explica si teama irationala pe care o mostenim fata de parerile negative ale celorlati, cat si teama fata de respingere in general. Desi acum nu mai suntem in pericol sa murim de foame sau inghititi de un animal pradator, daca cineva ne respinge, se pare ca uitam cu usurinta ca nu mai depindem de acceptul catorva persoane precum predecesorii nostri, care traiau in grupuri mici si care aveau sanse minime sa intalneasca alte grupuri pe parcursul existentei lor scurte, astfel fiindu-le vital acceptul celor din jur. Amprenta trecutului ne face de multe ori sa nu luam in calcul ca acum suntem sapte miliarde de oameni.
Revenind la dimensiunea grupului si a creierului nostru, mai specific a neocortexului – regiunea asociata cu procesele cognitive si gandirea constienta – cat de mare poate fi un grup astfel incat sa permita construirea unor relatii personale coerente? Raspunsul este 150 de persoane. Cel care a demonstrat acest lucru este Robin Dunbar si aceasta cifra de 150 poarta denumirea de ”numarul lui Dunbar”.
Un om poate avea relatii coerente cu cel mult 150 de persoane. Aceste relatii presupun cunoasterea numelor persoanelor respective, a fetelor asociate numelor, a informatiilor detinute despre fiecare persoana in parte, a informatiilor legate de relatiile lor cu ceilalti si a informatiilor ce vizeaza gestionarea tuturor acestor relatii. Pentru a inmagazina toate aceste informatii este necesar un anumit spatiu, iar dimensiunea creierului nostru conditioneaza acest numar la aproximativ 150.
Dunbar a ajuns la aceasta cifra analizand variate grupuri. A analizat dimensiunea mai multor grupuri: a comunitatilor de vanatori si culegatori, a clanurilor, a companiilor din cadrul armatelor, a comunitatilor religioase huterite si amish, etc. – toate aceste grupuri au in jur de 150 de persoane. Acesta este numarul unui grup in care membrii inca pot pastra un contact interpersonal, astfel incat relatiile sa functioneze.
De ce sunt atat de importante toate aceste informatii despre fiecare membru? O comunitate functioneaza in baza reciprocitatii si a obligativitatii. Numarul lui Dunbar este limita superioara la care inca se pot monitoriza si controla actiunile membrilor si se poate verifica aportul fiecarui membru la grup, actiune necesara pentru eliminarea problematicii “free-riderului” – a celui care vrea doar sa primeasca fara sa ofere nimic.
De aceea grupurile cu pana la 150 de membri functioneaza bine fara o ierarhie oficiala stricta, fie ca este vorba de firme sau de grupuri religioase care traiesc izolate. Cand acestea depasesc cifra de 150 sunt impartite in mai multe divizii sau comunitati.
Aceasta limitare a creierului de a opera cu informatii ce vizeaza un numar restrans de persoane, dezvaluie o parte mai putin frumoasa a felului in care functionam. Pentru ca putem sa avem relatii cu un numar limitat de persoane, asta inseamna ca putem sa comunicam, sa interactionam si, cel mai important, sa empatizam cu un numar mic de persoane. Acesta este motivul pentru care, daca in timp ce citesti acest articol mananci un sandwich gustos, nu te simti vinovat ca un copil din Africa moare de foame chiar acum. Putem sa empatizam cu durerea unei persoane, dar nu cu durerea a o mie de oameni sau mai multi.
Capacitatile noastre limitate de a coopera, de a empatiza si de a fi altruisti sunt deja puse in discutie de catre cercetatori, care se gandesc cum sa contracareze efectele negative ale acestora, avand in vedere ca armele de distrugere in masa vor fi mult mai usor disponibile in viitor.
Oare cu toate cele 150 de persoane putem avea relatii la fel de apropiate?
Fireste, raspunsul este nu. Stim ca avem prieteni si cunostinte. Interesant este faptul ca relatiile noastre sunt impartite in cercuri concentrice. Fiecare dintre noi avem un grup de 3-5 persoane ce formeaza primul cerc concentric – acesta cuprinde persoanele cele mai apropiate noua, acei prieteni la care putem apela in caz de nevoie pentru suport si alinare. Iti dai seama care sunt acele persoane in cazul tau?
Urmatorul cerc este un pic mai mare si este alcatuit dintr-un numar de 10 persoane. Acesta cuprinde acele persoane cu care avem relatii apropiate, dar nu la fel de intime ca in primul cerc . Exista intre cele doua cercuri si diferente din punct de vedere al contactului, cu persoanele din primul cerc vorbim saptamanal, iar cu cele din cel de-al doilea vorbim cel putin o data pe luna.
Urmeaza al treilea cerc care este alcatuit din 30 de persoane. Relatiile specifice acestui cerc sunt mai detasate, mai putin intime si intra in sfera termenului de cunostinte. Cercurile continua pana la cifra de 150.
E bine de stiut ca locurile sunt limitate, adica daca apare un nou membru in cerc, de exemplu, un alt prieten apropiat, atunci altcineva va iesi din cerc.
In concluzie, o persoana poate avea relatii cu maxim 150 de persoane, numarul lui Dunbar, regula ce se aplica pentru noi toti datorita marimii creierului nostru si a cantitatii de informatii sociale pe care o putem procesa. Sper ca aceasta informatie sa te ajute sa percepi mai bine si mai nuantat relatiile din jurul tau.
Nici inovatiile tehnologiei ce au facut posibile siteurile de socializare nu au invins aceasta limitare. Daca o persoana are in lista de Facebook peste 150-200 de prieteni, e timpul sa fii sceptic asupra calitatii acelor relatii. Deja stii de ce.
*De cati prieteni ai nevoie – Robin Dunbar, Editura Litera, 2012