Daca esti parinte sau urmeaza sa fii, este bine sa cunosti urmatoarele pentru a putea evita anumite capcane. Sunt informatii despre prejudecati, inteligenta, pedeapsa, lauda si alte cateva subiecte.
Sa le luam pe rand.
Tu ce conceptie ai despre inteligenta? Este important sa-ti raspunzi la aceasta intrebare, pentru ca vei transmite copilului tau aceasta conceptie. In ceea ce priveste inteligenta, aceasta este perceputa din doua perspective: fixa si mobila. Este important sa constientizezi propria modalitate de a percepe inteligenta, pentru ca cel mai probabil, o vei transmite si copilului tau. Persoanele care percep inteligenta ca fiind fixa considera ca, indiferent ce vor face si cate lucruri noi vor invata, nu vor deveni mai inteligente decat atunci cand s-au nascut.
Cele din a doua categorie, percep inteligenta ca fiind maleabila si considera ca poate fi crescuta prin munca intensa. Evident ca exista o diferenta intre cele doua categorii de persoane. Cei care privesc inteligenta ca pe ceva fix se tem de esec si evita provocarile, gandind ca, daca oricum nu-si pot mari inteligenta, atunci ar fi bine sa evite situatiile care le-ar putea periclita propria imagine despre inteligenta. Sunt acele persoane care prefera sarcinile usoare, iar atunci cand sarcinile devin mai grele renunta din teama de esec.
Persoanele care si-au construit conceptia ca inteligenta este flexibila se comporta diferit. Acestea cauta provocarile pentru a-si imbunatati abilitatile si, in loc sa renunte atunci cand esueaza sau sarcinile devin mai grele, persevereaza.
Este evident care dintre cele doua perspective este mai avantajoasa. Vestea buna este ca, daca iti schimbi conceptia despre inteligenta, alegand cea de-a doua varianta, acest lucru va determina si o schimbare in comportament.
Este important sa conturezi copilului tau o imagine despre inteligenta care sa se axeze pe caracteristicile flexibile ale acesteia si care subliniaza ideea ca ea este modelabila prin efort si perseverenta. O imagine ce va face ca scoala sa fie mai placuta. Si care o sa-l faca pe copil sa invete sa iubeasca provocarile si sa lupte sa obtina rezultate mai bune.
Cum sa convingi copilul sa faca o activitate dorita de tine?
Daca cineva indeplineste o sarcina plictisitoare fara sa primeasca recompense, atunci o percepe ca fiind mai placuta decat in situatia in care ar avea justificari exterioare, fie ca este vorba de recompense sau pedepse. Daca va primi o recompensa foarte mare pentru indeplinirea sarcinii sau din contra, o pedeapsa dura pentru neindeplinirea ei, atunci acea persoana va realiza sarcina pentru a obtine recompensa sau pentru a evita pedeapsa.
Daca nu primeste nici o recompensa mare si nici nu ii este teama de o pedeapsa, atunci copilul – ca o justifcare interna – priveste activitatea respectiva ca fiind mai placuta, decat daca si-ar oferi justificari exterioare – de exemplu, ca o face pentru bani sau de teama unei pedepse. Copilul care face activitatea datorita unei motivatii externe, o percepe ca fiind neplacuta. Copilul care indeplineste o anumita activitate, ca urmare a unei motivatii externe, o percepe ca fiind neplacuta.
Sigur, asta nu inseamna ca cei mici nu prefera sa primeasca recompense cat mai mari, desi chiar si in aceasta situatie exista o exceptie.
In situatia in care unui copil ii place o activitate si este recompensat pentru ea, atunci ii va placea mai putin si se va simti mai putin atras de activitatea respectiva.
Toate aceste informatii sunt importante in alegerile pe care le faci. Daca il recompensezi pe copil pentru activitatile pe care acesta le face din placere, nu faci decat sa obtii efectul invers. Copilul se va simti din ce in ce mai putin atras de activitatea respectiva. De asemenea, daca ii oferi o recompensa sau pedeapsa prea mare pentru o activitate pe care tu ca parinte doresti sa o realizeze, copilul nu va avea ocazia sa invate sa faca cu placere acea activitate si o va face fiind motivat de recompensa sau evitarea pedepsei si nu de activitatea in sine.
Pe langa recompense si pedepse si lauda trebuie folosita cu moderatie. Lauda este benefica doar cu moderatie si intr-o modalitate in care il face pe copil sa se simta competent. Daca este folosita doar ca instrument recompensator, copilul va invata sa faca activitatile doar pentru a obtine lauda si nu pentru placerea de a realiza activitatea respectiva. Poate cel mai important aspect legat de lauda se refera la continut. Un copil trebuie laudat pentru efortul sau si nu pentru abilitatile sale, descrise prin diverse etichete.
De exemplu, daca vrei sa-ti lauzi copilul pentru un rezultat bun la scoala, nu ii vei spune: “Bravo, esti destept!” ci “Bravo, imi place ca te-ai implicat si ai perseverat.” Sau – “Felicitari ca ai stat ieri 4 ore sa inveti pentru test.” Cand copilului i se pune o eticheta: destept, indemanatic, curajos, linistit, perfect, etc., el se va comporta in functie de aceasta eticheta, incercand sa nu o piarda. Daca este laudat pentru efort invata o lectie importanta – atunci cand lucurile se complica si devin dificile stie ca rezultatul depinde de efort si ca trebuie sa munceasca mai mult, pentru ca efortul inseamna rezultate mai bune si performanta. Daca este laudat pentru o eticheta – de exemplu, ca este destept – atunci va evita situatiile in care exista posibilitatea sa esueze tocmai din teama de a nu pierde eticheta si ca cei din jur sa vada ca nu este atat de desptept pe cat cred ei ca este.
Cat de dura trebuie sa fie pedeapsa?
Atunci cand copilul primeste o pedeapsa, chiar daca este una dura sau una usoara, el va resimti o disonanta cognitiva intre ceea ce doreste si pedeapsa. In cazul unei pedepse dure copilul va rezista tentatiei de a face comportamentul interzis, insa in momentul in care este singur si neavand nicio justificare interna, cu siguranta va ceda comportamentului. Atunci cand copilul este amenintat cu o pedeapsa usoara si nu este supravegheat, el este nevoit sa gaseasca singur justificari pentru care nu e bine sau nu doreste sa faca acea activitate, pedeapsa fiind mica si neoferind suficienta justificare externa. Astfel, el va ajunge sa se autoconvinga ca acea activitate nu este asa de placuta pe cat credea.
O pedeapsa dura nu este eficienta in inhibarea comportamentelor nedorite ale copilului, pentru ca el nu ajunge sa devalorizeze si sa-i displaca acel comportament doar pentru ca un adult i-a spus asta. Aceasta regula se aplica si in cazul agresivitatii, daca un parinte foloseste agresivitatea pentru a convinge copilul sa nu mai fie agresiv, cel mai probabil copilul nu va mai fi agresiv acasa, insa va fi foarte violent la scoala si in afara casei.
Una dintre cele mai eficiente metode pentru pentru a scadea agresivitatea copilului este de a-l recompensa atunci cand se comporta nonagresiv, de exemplu, cand imparte jucariile si coopereaza cu ceilalti. De asemenea, empatia este o forta puternica impotriva agresivitatii. Comportamentele agresive devin greu de comis construind relatii empatice si sadind empatia in copii.
Asadar, este bine ca pedeapsa sa fie usoara, astfel oferindu-i copilului sansa sa-si construiasca singur justificari interne pentru comportamentele nedorite, un pas important catre formarea propriilor valori.
In ce fel are imaginea de sine un impact asupra comportamentului copilului?
O persoana cu o imagine de sine scazuta crede despre sine ca nu este valoroasa si este mai probabil sa comita acte imorale sau ilegale. Aceste acte fiind in acord cu credintele sale despre propria persoana – “sunt un om de nimic e de asteptat sa fac lucruri imorale si gresite”. O persoana sau copil cu o imagine de sine buna pusi in fata unei tentatii de a minti, de a insela, de a fura, de a face ceva ilegal, cel mai probabil vor rezista datorita disonantei cognitive dintre parerea buna despre sine si actul respectiv.
Parinti si viitori parinti, aveti grija sa invatati proprii copii sa se iubeasca si sa se valorizeze pe sine.
Cum afecteaza stereotipurile parintilor rezultatele copiilor?
Unul dintre cel mai des intalnite stereotipuri este cel legat de sex. Fetitele sunt bune la anumite activitati si baietii la altele. Tu crezi ca baietelul tau va fi mai bun la matematica decat fetita ta? Sper ca nu, pentru ca aceste prejudecati au impact asupra credintelor copilului. Fiica unei mame care detine asemenea prejudecati conform careia fetele nu au abilitati logico-matematice foarte bune, va incorpora o astfel de credinta si in ceea priveste acest domeniu nu va depunde efort si nici nu va avea asteptari. Fireste, acest lucru nu este valabil in cazul unei fete a carei mama nu are asemenea prejudecati. Tu ce stereotipuri folosesti?
Concluzionand, este foarte important sa retii urmatoarele informatii. Invata-ti copilul ca inteligenta se construieste prin perseverenta si efort, nu-l recompensa pentru activitatile care deja ii plac, iar pentru cele care nu-i plac foloseste recompense sau pedepse moderate. Lauda-l pentru efort si comportamente pozitive si nu folosi etichete. Evita pedepsele dure pentru ca nu duc la stoparea comportamentului, ci dimpotriva il intaresc si ajuta-l sa-si cladeasca o imagine buna despre sine. Si, nu in ultimul rand, revizuieste-ti stereotipurile.
Desigur, puterea unui parinte este limitata, fiecare copil este diferit atunci cand se naste, avand o personalitate unica ce nu este modelabila prin educatie – informatie necesara pentru a evita supraresponsabilizarea parintilor.
*Elliot Aronson –The Social Animal, Worth Publishers, 2008