Provocarea cea mai mare pe care o traim in urma aparitiei virusului COVID-19 este incertitudinea. Incertitudinea fata de cum se va schimba viata noastra asa cum am perceput-o pana acum. Traim o perioada neobisnuita care nu stim cand si nici cum se va termina, ceea ce ne face pe toti sa ne simtim anxiosi intr-o oarecare masura.
La intrebarea obisnuita – “Ce faci?” – nu mai vine raspunsul automat – “Bine”, ci mai degraba ne surprindem coplesiti de emotii negative si ganduri pesimiste. Ceea ce traim in prezent ne obliga sa prioritizam si sanatatea emotionala, nu doar pe cea fizica. Pentru a ne ingriji de sanatatea fizica cerem parerea unui specialsit sau ne ajutam de educatia și informatiile dobandite in domeniul medical. Ca sa reusim sa ne gestionam anxietatea, e nevoie sa ne bazam tot pe informatiile pe care le avem despre anxietate si psihologia umana dar și pe educarea noastra in aceasta privinta.
Nu pot sa inteleg de ce ma simt intr-un anumit fel fara sa am cunoștință despre mecanismele din spatele acelei emotii. Ca sa pot gestiona anxietatea, trebuie sa stiu ce se intampla in corpul si mintea mea.
Asa cum o persoana ce are conditie fizica buna, obtinuta prin antrenament, face fata mai bine unei provocari fizice, aceeasi reteta se aplica si pentru obtinerea unei “conditii mentale suple”. Pentru asta e important sa cunoastem dinamica interioara a corpului si modul in care aceasta ne afecteaza mintea.
Cele doua componente ale sistemului nervos autonom sunt sistemul nervos simpatic si sistemul nervos parasimpatic. Cel simpatic nu este in realitate asa simpatic, ci este cel responsabil cu detectarea pericolelor si activarea raspunsului fight, flight or freeze (ataca, fugi sau ascunde-te si nu te misca). Iar sistemul nervos parasimpatic este cel care produce raspunsul de relaxare – rest and digest (odihneste-te si relaxeaza-te).
In situatii de pericol trecem in modul de alerta: la nivelul creierului se activează o zona numita amigdala, ce functioneaza ca un sistem de alarma pentru detectarea pericolelor. Aceasta transmite apoi semnalul de alarma catre alte zone din creier – hipocampus si cortexul prefrontal – iar mai departe la nivelul corpului sunt produsi anumiti hormoni pentru a modifica modul de functionare a organelor. Scopul final al acestui mecanism (aparut tocmai ca sa ne salveze viata) este energizarea si mobilizarea in fata pericolului. Astfel, pulsul creste, pupilele se dilata, secretia de saliva este inhibata, la fel si digestia, iar anumite functii cognitive executive sunt si ele inhibate pentru a putea reactiona rapid.
In fata pericolului iminent dar de scurta durata, ca de exemplu un tigru sau un incediu, raspunsul fight, flight or freeze ne poate salva salveaza viata.
Coronavirus este tot un pericol, insa unul cronic, de lunga durata. Carantina si autoizolarea ne pot induce uneori raspunsul freeze. Desi pare cel mai logic raspuns, acesta se resimte cel mai acut. Sentimentele de neajutorare, anxietate, lipsa de control si putere par sa primeze în clipa de fata. Mecanismul nostru de aparare in fata acestui pericol nedefinit si ambiguu nu mai acționeaza la fel de eficient. Dimpotriva, activarea sistemului nervos simpatic este ceea care ne poate provoca în aceste momente probleme psihice si chiar fizice. Odata activat acest mod de functionare ne conditioneaza sa actionam in consecinta, efectele devenind negative pentru sanatatea noastra daca lucrurile se desfasoara pe termen lung.
Strategiile pe care le putem invata si exersa pentru activarea sistemul nervos parasimpatic si stoparea celui simpatic, pentru anumite intervale de timp, pot fi gasite in articolul urmator.