Stilurile parentale si eficienta lor

Exista trei tipuri parentale, pe care parintii le folosesc in relatia cu copiii si care produc efecte diferite in ceea ce priveste educatia si nevoile copiilor. Exista parinti care folosesc un anumit stil parental, dar cei mai multi parinti practica o combinatie a acestor trei stiluri. Ideal, din punct de vedere al impactului si efectelor generate, este folosirea unuia dintre acestea, dar, din pacate, unii dintre parinti nu cunosc importanta valorilor transmise de acesta.

Este vorba de parentajul increzator. Acest prim stil parental permite cel mai mult autodezvoltarea copilului si a instinctelor lui de invatare. Parintii care practica acest stil educational au incredere in copii si le ofera acestora oportunitati de a explora lumea, libertatea de a se juca, de a lua decizii singuri si de a invata din propriile greseli. Sunt acei parinti care nu masoara si nici nu compara dezvoltarea copiilor lor, sunt cei care nu doresc sa directioneze dezvoltarea acestora intr-o anumita directie, fiind convinsi ca numai copiii pot alege cel mai bine. Parentajul increzator nu presupune nepasare, acesti parinti nu sunt nepasatori, ei ofera sprijin, iubire, suport, conditii pentru dezvoltarea copilului si sunt un exemplu pentru acestia.

Parintii increzatori sprijina fara sa directioneze si ofera ajutor doar cand copiii il doresc sau il solicita.

Un astfel de parentaj transmite mesaje de competenta si incredere copiilor, precum: “esti competent si ai resursele necesare sa reusesti”,”iti cunosti propriile abilitati si limite”, “nevoile tale sunt importante”, “esti responsabil pentru greselile tale si vei invata din ele”, “suntem cu tine, nu impotriva ta.”

Copiii care au parte de un astfel de stil parental au sanse mai mari sa devina competenti, cooperanti, plini de vitalitate si non-agresivi. Parintii increzatori stiu ca, in mediul actual, ca un adult sa aiba succes, e nevoie sa fie asertiv si independent.

Mai sunt doua stiluri parentale, care se diferentiaza de primul prin faptul ca sunt directive si sunt orientate mai degraba spre dirijarea dezvoltarii copiilor. Stilul directiv-autoritar este unul dintre ele si se bazeaza pe impunerea vointei parintelui impotriva vointei copilului. Unii parinti sunt impunatori prin pedepse fizice, insa nu e nevoie ca loviturile sa fie fizice ca sa aiba efecte dureroase, acestea pot fi si verbale, ambele generand sentimente de vinovatie, rusine sau teama de abandon.

Este evident ca un astfel de stil parental nu poate fi eficient, nevoia de libertate nu poate fi suprimata sau strivita prin vorbe dure sau pumni. Chiar si in cel mai supus copil, nevoia de libertate fierbe, asteptand momentul oportun sa iasa la suprafata.

Din fericire, in cultura actuala un astfel de parentaj este blamat de foarte multi parinti. Insa, un alt tip de parentaj directiv a inceput sa castige teren, cel directiv-protectiv. Acesti parinti dirijeaza si intervin, ingradindu-le libertatea copiilor din teama pentru siguranta si viitorul copilului. Ei sunt convinsi ca stiu ce este mai bine pentru copil si ca pot lua decizii mai bune pentru el.

Desi intentiile lor sunt bune, ajung sa priveze copiii de libertate prin incercarile lor de a le controla viata. Parintii care folosesc acest stil au convingerea ca, daca or sa aleaga ei caile pe care sa le urmeze copiii, acestora o sa le fie mai bine. Ei nu accepta ca viata presupune riscuri si ca cel mai mult copiii au nevoie de libertate pentru a putea fi fericiti, pentru a invata sa fie responsabili si pentru a-si dezvolta acele abilitati necesare pentru a face fata inevitabilelor viitoare obstacole si esecuri.

Mesajele transmise de un acest stil parental sunt: ”esti fragil si incompetent”, “nu stii sa alegi ceea ce e bine pentru tine.”

Parintii directi sunt cei care au cazut in capcana goanei dupa note mari, sunt cei care s-au lasat convinsi ca, daca nu vor avea note si calificative mari, copiii lor vor esua in viata si nu vor fi admisi la facultati bune. Ei chiar ajung sa intre in competitie cu alti parinti pentru a avea copilul cu cele mai mari note.

Fara indoiala, cel mai eficient stil parental este parentajul increzator. Ca sa te poti transforma din ce in ce mai mult intr-un parinte increzator, incepe prin a-ti analiza valorile, ce inseamna o viata buna pentru tine si ce experiente fac viata sa merite traita; apoi, renunta la ideea ca poti controla viitorul copilului tau si accepta ca ambitiile tale nu sunt si ale lui. Copilul tau nu este cine esti tu. Pentru a descoperi cine este si pentru a se dezvolta ofera-i libertate, siguranta, nu-i chestiona, monitoriza fiecare activitate si nu cauta sa fii in contact permanent cu el. Nu in ultimul rand, cauta si gaseste locuri sigure unde sa se joace si sa exploreze in siguranta.

The comments are closed.