Lupta cu emotiile negative

Noi, oamenii in general, suferim si durerea face parte din viata noastra. Emotiile negative fac parte din repertoriul nostru de trairi. Insa, multi dintre noi avem convingerea ca emotiile negative trebuiesc evitate cu orice pret. Oare putem evita emotiile negative, iar lupta sa fie cea mai buna metoda impotriva suferintei? Trebuie sa castigam intai lupta cu amintirile dureroase, cu temerile si cu tristetea ca sa putem incepe sa traim cu adevarat… sau putem invata sa traim cu ele?

Oamenii din tarile mai dezvoltate economic, mai bogati, mai sanatosi sau cu un IQ mai mare, se pare ca nu sunt mai fericiti si ca suferinta este universala. Ce putem face atunci in privinta ei?

Durerea psihologica nu poate disparea si important este, de fapt, ca ea sa fie mai bine gestionata. Suferinta difera de durere sau emotii negative, pe care toata lumea le-a trait: tristete, teama, rusine, umilinta,, etc. Suferinta provine din neacceptarea durerii si a lipsei disponibilitatii de a trai emotii negative din convingerea ca e prea greu, fie ca e nedrept sau de nesuportat.

Emotiile negative sunt normale si fiecare dintre noi se confrunta cu ele. Nu putem alege sa acceptam doar emotiile pozitive, iar pe cele negative sa le respingem; ar fi ca si cum ne-am propune sa traim viata doar pe jumatate. Atunci cand avem convingerea ca nu putem face fata emotiilor negative si ca trebuiesc evitate cu orice pret, ele se intensifica si conduc la comportamente dezadaptative; de exemplu: teama devine anxietate, tristetea se transforma in deprimare, frustrarea in furie, s.a.m.d. Nu putem sa ne eliberam de emotiile negative, ci doar sa luptam cu intensificarea lor artificiala, care  provine din lupta si identificarea cu ele.

In mod paradoxal, multe din problemele tale s-au agravat dupa ce ai incercat tot felul de solutii de a le gestiona. Daca ai pornit un razboi impotriva durerii psihice si astepti sa-l castigi ca sa poti avea o viata ce merita traita, s-ar putea sa nu apuci sa traiesti cu adevarat. Acceptarea emotiilor negative reprezinta primul pas in directia eliberarii de suferinta.

De ce si cum mintea noastra ne face sa suferim atat? Mintea incearca sa scape de situatiile si de lucrurile externe care nu-i plac cautand solutii pentru a scapa de acestea. Problema este ca, atunci cand incercam sa aplicam aceasta regula si pentru suferinta interioara, regula se intoarce impotriva noastra.

De exemplu, cand vrem sa scapam de gandurile care nu ne plac, incercam asta prin a suprima, fie gandurile, fie emotiile, insa din pacate, acestea dispar doar pentru un timp scurt, pentru ca apoi sa reapara cu o forta mult mai intensa ca inainte. Ca sa scapam de gandurile, senzatiile si emotiile neplacute, incercam sa evitam orice experiente interioare neplacute: anumite ganduri, emotii, amintiri, senzatii, comportamente. Astfel, ajungem sa evitam situatiile care le-ar putea genera, insa evitarea experentiala este, de fapt, modalitatea prin care ne intensificam emotiile negative. Unele persoane evita la propriu situatiile, altele beau sau iau pastille pentru a evita emotiile negative. Dintre toate modalitatile de coping, evitarea experentiala este cea mai dezavantajoasa.

Daca pentru evenimentele din afara corpului functioneaza regula – “daca nu-ti convine ceva, gandeste-te cum sa scapi de el si apoi scapa”, pentru lumea interioara functioneaza regula – “de ce-ti e frica, nu scapi”.

Daca modalitatea ta de coping cu emotiile negative este de a evita experientele, pentru a putea impiedica sau scapa de emotiile neplacute, vei reusi doar sa iti intensifici emotiile negative si sa castigi o viata plina de constrangeri si lipsita de vitalitate. Neacceptarea emotiilor negative duce la evitare, care inevitabil conduce si la mai multa durere.

Exista si o alta varianta pentru gandurile si emotiile nedorite: acceptarea. Aceasta inseamna sa raspunzi activ la emotiile tale simtindu-le, inseamna sa raspunzi activ gandurilor tale gandindu-le, inseamna sa raspunzi activ senzatiilor corporale simtindu-le si mai inseamna alegerea unei atitudini binevoitoare si plina de compasiune fata de propria persoana.

Scopul este de a reusi sa traiesti momentul prezent, sa simti toate emotiile si senzatiile ce se nasc in tine, inclusiv pe cele negative, pentru a trai viata cu adevarat din plin. Acceptarea inseamna renuntarea la a te simti mai bine si disponibilitate pentru a invata sa simti mai bine. De exemplu, lipsa disponibilitatii de a simti anxietatea, va fi un predictor excelent pentru cresterea acesteia.

Principala cauza a evitarii experentiale este fuziunea cognitiva, adica identificarea cu propriile ganduri. Fuziunea cognitiva inseamna confundarea realitatii cu propriile ganduri, ce sunt luate ca adevaruri supreme la care subscriem si pe care le consideram adevarate doar pentru ca le gandim. Atunci cand reusim sa percepem gandurile ca simple ganduri, ne detasam de iluzia ca lucrul acela este adevarat doar pentru ca il gandim. Iar cand ajungem sa intelegem ca cuvintele sunt doar cuvinte, putem incepe sa schimbam relatia lor cu durerea. Important este sa invatam sa ne detasam de propriile ganduri si sa ne distantam de ele ca sa le putem disputa si evalua; sa invatam sa ne uitam la gand si nu prin gand, ca sa nu mai credem tot ceea ce gandim. Totul incepe prin observarea gandurilor in timp real, pentru ca rar suntem constienti de ceea ce gandim si nu suntem una cu gandul.

In concluzie, emotiile negative fac parte din repertoriul nostru de emotii si de trairi, iar lipsa acceptarii si disponibilitatii de a le simti le intensifica si permite aparitia suferintei. Un prim pas catre acceptare este detasarea de ganduri, obtinuta prin constientizarea faptului ca nu suntem una cu gandurile noastre si nu tot ceea ce gandim despre lumea interioara este adevarat.

The comments are closed.