Fie ca trebuie sa tinem un discurs in fata colegilor, fie urmeaza sa avem o intalnire importanta cu seful sau poate trebuie sa dam un examen important, factorul comun din aceste situatii este anxietatea. Oare ce functioneaza cel mai bine in gestionarea anxietatii anticipatorii, specifica acestor situatii?
Alison Wood Brooks, profesoara la Business Harvard School, a publicat de curand un studiu in Jurnalul de Psihologie Experimentala, care arata ca tehnicile de calmare folosite pana acum, prin autodeclaratii de genul – “fii calm”, “relaxeaza-te”- nu sunt eficiente.
Atunci cand ne este teama inainte sau in timpul unei sarcini, memoria de lucru si viteza de procesare a informatiei sunt afectate, la fel ca si increderea in sine si astfel, performanta scade.
Oamenii cred ca cea mai buna solutie de a gestiona anxietatea dinaintea unui eveniment este sa incerce sa se calmeze. Insa scaderea anxietatii este dificila, odata activata starea de alerta a organismului, e greu de controlat, iar schimbarea de la anxietate la calm este dificila, mai ales ca suprimarea emotiilor duce la intensificarea acestora.
Pentru a pastra congruenta stimularii este necesara o reinterpretare a acestora si nu suprimarea lor. Reinterpretarea este o forma de schimbare cognitiva, ce implica construirea unei situatii generatoare de emotii noi.
Cercetatoarea a testat eficienta reinterpretarii anxietatii cu entuziasmul, plecand de la ipoteza ca entuziasmul este o emotie similara anxietatii din punct de vedere al activarii, ambele necesitand un grad mare de activare, insa este diferit ca valenta, fiind o emotie pozitiva si nu negativa precum anxietatea, astfel putand schimba emotia intr-una pozitiva. Desi anxietatea si entuziasmul determina reactii fiziologice asemanatoare, ele creeaza doua cadre mentale diferite. Anxietatea implica rezultate si efecte viitoare negative, in timp ce entuziasmul pune accentul pe oportunitati, pe efecte si rezultate pozitive, pe care le anticipam cu placere.
Autosugestii ca – “Sunt entuziasmat” sau “Entuziasmeaza-te” – sunt mai eficiente ca autosugestiile de genul – “Fii calm”, “Incearca sa te calmezi si sa te relaxezi”?
Alison Wood Brooks a testat aceste idei in trei situatii. Prima situatie a implicat o sarcina de karaoke, in care subiectii erau rugati sa cante in fata unor straini. Acestia au fost impartiti in doua grupuri: primul grup era format din cei care isi spuneau inainte de sarcina -“ Sunt anxios” si cel de-al doilea grup a primit indicatia sa spuna cu voce tare inainte sa inceapa sa cante – ”Sunt entuziasmat”.
Primul studiu releva ca autosugestiile cu voce tare precum – “Sunt entuziasmat”, duc la inlocuirea anxietatii cu entuziasmul si produc performante mai bune.
Al doilea studiu a vizat un alt comportament frecvent ce induce anxietate: vorbitul in public. Din nou, subiectii au fost impartiti in doua grupuri: un grup in care participantii isi spuneau inainte de discurs – “Sunt calm” si cel de-al doilea grup, in care participantii isi spuneau inainte de discurs – “Sunt entuziasmat”.
In conformitate cu predictiile cercetatoarei, subiectii din ce de-al doilea grup au fost perceputi de public ca fiind mai convingatori, mai competenti, mai increzatori si mai perseverenti decat cei din primul grup. Insa, acestia nu au declarat nicio modificare in ceea ce priveste trairea subiectiva a emotiei de teama.
Al treilea studiu a implicat un test de matematica. Inainte de test, unii subiecti au primit indicatia sa-si spuna – “Incearca sa ramai calm”, iar altii indicatia – “Incearca sa te entuziasmezi”. Rezultatele au aratat ca cei din grupul care a primit indicatia de a se entuziasma au obtinut rezultate semnificativ mai bune decat cei din celalalt grup.
Reinterpretarea starii interioare prin autodeclaratii duce la reinterpreatrea situatiei exterioare. Si invers, reinterpreatrea situatiei exterioare, duce la interpretarea starii interne. Astfel, declararea emotiilor cu voce tare din acelasi registru de activare poate determina reinterpretarea acestora. Spunand cu voce tare – “Sunt entuziasmat” – poate duce la reinterpretarea anxietatii ca entuziasm, ceea ce genereaza performante mai bune. “Fii entuziamat” determina un cadru mental pozitiv, in timp ce sugestia – “Fii calm” induce un cadru amenintator.
Asadar, felul in care vorbim cu noi insine inainte de situatiile anxiogene, ne influenteaza in mod dramatic performanta. Reinterpretarea anxietatii ca entuziasm prin autosugestii precum: “Fii entuziamat” sau “Entuziasmeaza-te”, intensifica emotiile de entuziasm si creste performanta. Din pacate, aceasta reinterpretare nu modifica si intensitatea trairii subiective a anxietatii.