De ce recompensele si pedepsele de cele mai multe ori nu functioneaza

Recompensele si pedepsele reprezinta instrumentele cel mai des folosite pentru a motiva angajatii, copiii, studentii, oamenii in general. Sunt metodele preferate de corporatii si firme, dar sunt oare eficiente?

Daniel Pink, unul dintre cei mai cunoscuti profesionisti economici, fiind interesat de transformarile economice si noua tipologie a locurilor de munca, a sintetizat informatiile din studiile motivationale, incercand astfel sa traga un semnal de alarma pentru ineficienta metodelor invechite de a motiva angajatii.

Punctul de plecare al acestuia il reprezinta ceea ce Edward Deci a demostrat in cercetarile sale, ca motivatia functioneaza dupa alte legi decat cele pe care le cred cei mai multi oamenii sau dupa care se ghideaza, inclusiv oamenii de stiinta. Vechile teorii sustin ca recompensele, in special banii, cresc interesul si performanta, insa ceea ce a descoperit Deci contrazice aceasta teorie, demonstrand contrariul – banii, folositi ca recompensa externa pentru anumite activitati, scad interesul intrinsec fata de acea activitate.

Recompensele au efect doar pe termen scurt, ca pe termen lung sa diminueze motivatia intrinseca. Edward Deci a descoperit ca oamenii au o tendinta inerenta de a cauta noutatea si provocarile, de a invata, de a-si exersa abilitatile, de a explora si de a evolua. Acesta este de fapt ingredientul magic pentru motivatie, insa pentru a se conecta la el si pentru a-l dezvolta oamenii au nevoie de mediul potrivit.

Acesta este motivul pentru care cineva care doreste sa dezvolte motivatia intrinseca la copii, angajati, studenti, etc. nu trebuie sa foloseasca modalitati externe de control, in multe situatii recompensele avand un rol negativ.

Din pacate, putine firme au inteles cum functioneaza motivatia si majoritatea folosesc sistemul extern de motivare, prin recompense si pedepse. Intr-adevar, in unele situatii modalitatea aceasta de recompensare si sanctionare este eficienta: in conditiile in care munca este compusa din sarcini simple, repetitive, algoritmice, ce presupun o rutina nu foarte interesanta, asa cum se intampla cu o mare parte din volumul de munca in trecut, acest model de motivare bazat pe monitorizare, recompensare si sanctionare functiona.

Sarcinile sau activitatile pot fi algoritmice – cele care implica un set de reguli clare si pasi prestabiliti – si euristice – cele care nu urmeaza niciun algoritm si necesita solutii inovatoare. Recompensele si pedepsele sunt eficiente in cazul activitatilor algoritmice, insa in cazul celor euristice, din pacate, distrug motivatia, reducand performanta.

In prezent, pentru un numar surprinzator de mare de oameni joburile au devenit mai complexe, mai provocatoare si mai autonome. Iar genul acesta de munca nu se potriveste cu vechiul sistem de motivare.

Oamenii, la fel ca si animalele, cauta recompensele si evita pedepsele. Acesta este si principiul pe care s-au cladit si organizatiile si pe baza caruia ne-am construit vietile. Daca aceasta teorie ar fi adevarata, ar insemna ca oamenii sunt fundamental inerti si ca fara pedepse si recompense externe, nu prea ar face multe lucruri.

Insa nevoia noastra innascuta este de a ne controla propriile vieti, de a invata, de a crea lucruri noi, de a deveni mai buni si de a face lumea un loc mai bun.

In anul 1995, Microsoft a lansat o enciclopedie online, angajand si platind foarte bine scriitori si redactori profesionisti pentru a scrie articole despre mii de subiecte. La cativa ani a aparut o noua enciclopedie online, ce nu a pornit si nu apartinea niciunei  companii, ci a fost creata de zeci de mii de oameni care scriau si publicau de placere. Niciun economist de pe planeta, in anul 1995, nu ar fi zis ca prima varianta, cea de la Microsoft, nu va fi cea incununata de succes. Insa, in anul 2009 Microsoft a renuntat la enciclopedia online, in timp ce Wikipedia, cel de-al doilea tip de enciclopedie, este cea mai mare si populara enciclopedie online. Wikipedia reprezinta cel mai nou model economic, cel al surselor deschise, care depinde de motivatia interioara, bazat pe placere, cel mai puternic si mai universal stimulent.

Aceasta regula se aplica si pentru copii: recompensele conditionate – daca faci asta, atunci vei primi asta – au un efect negativ asupra motivatiei intrinseci; recompensarea copilului pentru o activitate care ii place in mod evident va transforma joaca in munca.

Pentru copii, pentru artisti, pentru oamenii de stiinta, cat si pentru noi ceilalti, motivatia intrinseca – dorinta de a face ceva pentru ca este interesant, provocator si captivant – este esentiala pentru nivelurile inalte de creativitate.

Natura noastra primara este curiozitatea si autodirijarea, de aceea pentru a putea fi motivati autentic avem nevoie de autonomie, lucru valabil si la locul din munca. Ceea ce inseamna ca angajatii au nevoie sa aleaga ce fac, cum o fac, cand si cu cine, adica sa-si aleaga sarcinile, timpul, metoda si echipa in care doresc sa lucreze. Controlul duce la ascultare, dar autonomia duce la implicare.

Un alt element al motivatiei intrinseci este perfectionarea, asa cum spune si Carol Dweck: „efortul este unul dintre lucrurile care dau sens vietii. Efortul inseamna ca iti pasa de ceva, ca ceva este important pentru tine si esti dispus sa muncesti pentru el. Viata ar fi mai saraca daca nu ai fi dispus sa apreciezi lucrurile si sa-ti asumi obligatia sa lupti pentru ele.”

Daca autonomia si perfectionarea sunt esentiale pentru motivatia autentica, echilibrul il ofera scopul; oamenii cei mai motivati, mai productivi si mai fericiti sunt cei care au un scop mai mare decat ei, o cauza ce implica contributia lor la o lume mai buna si la binele celorlalti;  „Valoarea vietii  poate fi masurata prin capacitatea noastra de a influenta destinul celor mai putin avantajati. Din moment ce moartea este o certitudine absoluta pentru fiecare, variabila importanta este calitatea vietii pe care o traim intre momentele nasterii si mortii.” – Bill Strickland.

 

In concluzie, daca vrei sa te motivezi pe tine insuti/insati, pe copiii sau angajatii tai, porneste de la lucrurile care te atrag sau ii atrag si va ofera placere. Ofera-ti autonomie si depune efort pentru a te perfectiona in ceea ce iti place, toate in slujba unui scop ce te depaseste. Si, atentie, daca iti stabilesti obiective de profit, chiar si atunci cand le indeplinesti, nu vei simti o imbunatatire in viata ta, ceea ce te va impinge doar la marirea obiectivelor materiale, adancindu-te in calea spre nefericire.

The comments are closed.