De ce fericirea e asa de greu de atins

Raspunsul la intrebarea – De ce e asa de greu sa fim fericiti – se leaga de greselile pe care le facem atunci cand ne imaginam viitorul. Ne place sa visam cu ochii deschisi, avand tendinta de a ne imagina situatii pozitive mai degraba decat negative si gasim in aceste ganduri pozitive despre viitor o sursa de placere. Insa atunci cand ceva ni se pare usor de imaginat, supraestimam probabilitatea ca evenimentul respectiv sa se intample in realitate si astfel pentru ca ne este mai usor sa ne imaginam lucruri placute decat negative, suntem inclinati sa credem ca si in realitate o sa se intample mai degraba lucruri pozitive decat negative.

Ne place sa ne imaginam viitorul si pentru a putea prevedea lucrurile, pentru ca fiinta umana se naste cu o pasiune pentru control, pe care daca are impresia ca il pierde traieste emotii negative: nefericire, neajutorare, teama, deznadejde, deprimare. Dorinta de a controla este uneori atat de puternica, incat de multe ori oamenii ajung sa incerce sa controleze incontrolabilul.

Suntem niste fiinte care ne imaginam viitorul, crezand ca-l putem controla si ca putem anticipa cum o sa ne simtim in acele situatii imaginate; drept urmare ne setam obiective pe care sa le atingem ca sa fim fericiti si, de asemenea, ne propunem sa facem tot posibilul sa evitam anumite situatii ca sa nu fim nefericiti.

Problema este ca imaginatia are trei defecte. Primul defect este acela ca are tendinta de a completa spatiile goale si de a omite anumite informatii fara sa ne anunte. Nimeni nu-si poate imagina fiecare trasatura, detaliu sau consecinta a unui eveniment viitor.

Cel de-al doilea defect al imaginatiei este tendinta de a proiecta prezentul in viitor. Cand construieste o situatie viitoare imaginatia nu are toate detaliile si atunci rezolva aceasta problema completand spatiile cu informatii pe care le ia din prezent. Experimentam aceasta eroare atunci cand facem cumparaturi pe stomacul gol, cand spunem ca ne lasam de fumat dupa ultima tigara sau ne spunem ca o sa ne apucam de cura dupa ultima masa copioasa.

Cel de-al treilea defect este ca imaginatia nu-si da seama ca lucrurile vor arata altfel in momentul in care se vor petrece, ca evenimentele negative, de fapt, vor fi resimtite mult mai pozitiv decat ne imaginam si cu o durata mult mai mica decat anticipam, iar cele pozitive nu vor fi atat de intense sau de lungi pe cat ne imaginam. De exemplu, credem ca daca vom fi parasiti sau vom ramane fara job vom fi teribil de nefericiti, insa imaginatia nu ia in calcul faptul ca ne adaptam la situatii. Sau ne imaginam ca vom fi fericiti daca castigam la loto sau am avea un alt job, partener, etc.

Toate aceste defecte ale imaginatiei au un foarte mare impact asupra capacitatii noastre de a anticipa emotiile viitoare, avand falsa convingere ca evenimentele pozitive din viitor ne vor face sa ne simtim mai fericiti decat vom fi in realitate si ca evenimentele negative ne vor face sa suferim mai mult decat se va intampla in realitate.

Pentru aceste lipsuri ale imaginatiei, implicit a capacitatii noastre slabe de a anticipa ce ne va face fericiti sau nefericiti, exista o solutie, dar pe care din pacate, de multe ori, refuzam sa o folosim din cauza unor false convingeri.

Cand propria noastra imaginatie nu ne poate ajuta in ceea ce priveste viitoarele experiente, ne putem folosi de informatia generata de experienta celorlati. Cea mai buna cale de a anticipa emotiile viitoare din anumite situatii si intensitatea lor este sa ne uitam la emotiile prezente ale celor din jur in acea situatie.

Desi tehnica este una foarte simpla, din pacate, suntem reticienti in a o folosi, fiind convinsi ca experientele si emotiile noastre sunt unice si ca suntem foarte diferiti de cei din jur. Drept urmare, credem ca noi ne vom simti diferit, cand de fapt, semanam cu ceilalti mai mult decat ne imaginam.

Majoritatea studentilor cred ca sunt mai buni decat studentul mediu, majoritatea soferilor cred ca au abilitati de conducere peste medie, multi dintre noi suntem convinsi ca ne pricepem la ceea ce facem mai bine decat media si tot asa. Credem ca suntem mai inteligenti, mai atletici, mai corecti, mai organizati, mai atragatori, etc- decat media.

Aceasta tendinta de a ne crede mai buni decat ceilalti are legatura cu faptul ca ne consideram diferiti fata de ceilalti – de multe ori superiori, dar si inferiori in unele situatii.

Trei aspecte ne fac sa credem ca suntem speciali. Primul lucru este imaginea noastra de sine; suntem singurii care ne vedem din interior, ne traim propriile ganduri si emotii, in timp ce emotiile si gandurile celorlati doar le putem deduce. Al doilea aspect sa refera la faptul ca ne place sa credem ca suntem speciali, pentru ca suntem mandri de identitatile noastre unice. Al treilea motiv pentru care ne supraestimam unicitatea este ca ii consideram pe ceilalti mai diferiti intre ei decat sunt de fapt.

Paradoxul este ca putem combate acest neajuns al imaginatiei care ne face sa avem convingeri false despre situatiile care o sa ne faca fericiti sau nefericiti si durata lor prin intermediul experientelor altor persoane. Insa, din cauza ca nu constientizam  cat suntem de asemanatori cu ceilalti, respingem aceasta metoda si preferam sa ne bazam pe propria imaginatie.

Sigur, nu trebuie sa tii cont de cat de fericiti cred oamenii ca vor fi sau ceea ce cred ei despre fericire, dar este foarte util si rational sa observi cat de fericiti sunt oamenii in anumite situatii.

 

In concluzie, ne este foarte greu sa fim fericiti pentru ca imaginatia ne trimite informatii distorsionate, incomplete sau eronate despre cat si pentru cat timp o sa fim fericiti sau nefericiti in situatiile viitoare, astfel ajungem sa ne setam obiective sau sa sa evitam evenimente ce nu vor avea impactul emotional scontat.

O cale sigura de a lupta cu aceasta eroare este sa observam cat si pentru cat timp sunt fericite sau nefericite alte persoane in situatiile respective si de a trece peste falsa convingere ca noi suntem diferiti si o sa ne simtim altfel in acea situatie.

The comments are closed.