De ce autocompasiunea e mai importanta decat stima de sine

Kristin Neff, poate cea mai cunoscuta psiholoaga din domeniul stimei de sine, ne intreaba cati dintre noi ne simtim bine in lumea competitiva in care traim; cu totii vrem sa fim speciali sau macar peste medie, insa acest lucru este imposibil pentru toata lumea. Si, oricat am incerca, mereu apare cineva mai frumos, mai destept, mai bogat. Cum am putea face fata acestei competitii?

O modalitate ar fi sa ne comparam cu ceilalti, dar am putea face lucrul asta doar dintr-o perspectiva distorsionata si umflata a calitatiilor si ego-urilor noastre, ce este, inevitabil, defavorabila pentru ceilalti. Aceasta strategie are minusul ca nu ne permite sa ne atingem potentialul maxim, pentru ca nu putem creste atunci cand nu ne constientizam si acceptam minusurile.

Cu aceasta strategie, de a ne compara cu ceilalti sau a responsabilizarii altora pentru esecurile noastre si a ignorarii defectelor pe care le avem, ne putem simti bine pe termen scurt, dar pe termen lung ramanem blocati in cercul stagnarii si conflictelor.

Nevoia noastra pentru autoevaluari pozitive este comparabila cu pofta pentru dulciuri – dupa ce mancam multe dulciuri, pentru o perioada scurta simtim placere, ca apoi sa urmeze o cadere brusca.

Atunci cand ne dam seama ca nu putem fi mereu deasupra celorlalti, pentru ca oricat de bine am face anumite lucruri vor fi altii care le vor face mai bine, rezultatul este devastator prin aparitia autocriticii: „nu sunt bun de nimic”, „n-am nicio valoare”, „sunt prost”. Aceasta fiind calea prin care multi ajung sa ia diferite pastile pentru a invinge anxietatea, depresia, nesiguranta, etc.

Cercetatoarea, Kristin Neff, ne da o veste buna prin faptul ca exista o alta cale.

Raspunsul este sa ne oprim din a ne critica si evalua global, de a inceta a ne pune etichete ca – „bun”, „prost”, „destept” – si de a ne accepta asa cum suntem, de a incepe sa ne tratam pe noi insine cu aceeasi blandete, afectiune, compasiune pe care le aratam celor dragi, prietenilor si chiar strainilor uneori.  Aceasta atitudine se numeste autocompasiune. A avea compasiune pentru ceilalti este la fel de important ca a avea compasiune pentru propria persoana. E nevoie sa invatam sa avem grija de noi insine ca sa putem avea grija de altcineva.

Teama principala a oamenilor de a fi draguti cu ei insisi atunci cand gresesc este ca acest lucru va duce la plafonare, egoism sau ca vor ajunge sa isi planga de mila. Adevarul este ca autocritica nu este deloc utila, ci doar inrautateste lucrurile; nu ne transformam in persoane mai bune criticandu-ne toata ziua, ci doar reusim sa ne simtim mai anxiosi si mai nesiguri.

Dupa mii de articole despre stima de sine, se pare ca nicio stima de sine inalta nu produce rezultatele sperate, pentru ca o stima de sine ridicata poate duce la narcism, la discriminare si prejudecati.

Autocompasiunea este raspunsul perfect, pentru ca ofera aceeasi protectie impotriva autocriticii ca stima de sine crescuta, insa fara nevoia de a ne vedea ca perfecti sau mai buni ca ceilalti. Autocompasiunea ofera aceleasi beneficii ca o stima de sine ridicata, dar fara capcanele si dezavantajele celei din urma.

Pentru a putea afirma acest lucru, Kristin Neff, impreuna cu echipa sa de cercetatori, au condus in ultiml deceniu studii care arata ca autocompasiunea este un mijloc puternic de a obtine bunastare personala si multumire, evitand patternurile negative care duc catre frica, negativism si izolare.

Autocompasiunea ne permite sa inflorim, sa apreciem frumusetea si bogatia vietii, chiar si in momentele dificile.

The comments are closed.