Cele mai mari mituri psihologice (2)

In continuare, sunt descrise alte cateva mituri din psihologie, pe care la intalnim des in media, in cartile de dezvoltare personala sau in sfaturile primite.

  • Fericirea este determinata, in mare parte, de circumstantele exterioare

Orice persoana doreste si viseaza sa fie fericita si asta se intampla de generatii intregi. Suntem dispusi sa oferim sume generoase de bani pentru a o obtine si incercam lucrul acesta prin: haine, masini, case, petreceri, joburi bune, aromaterapie, feng shui, etc.

Toate aceste strategii pornesc de la ideea centrala ca fericirea este determinata de factori externi, independenti de noi. Insa in ultimul deceniu, psihologia a inceput sa se intrebe in ce masura acest principiu este adevarat si daca nu, atunci care sunt factorii care contribuie la fericirea sau nefericirea noastra.

Ideea ca fericirea noastra depinde de factorii externi sau de circumstantele vietii este falsa. In mare masura, fercirea sau nefericirea noastra provin din felul in care interpretam aceste circumstante exterioare. Fericirea noastra e mai mult influentata de atitudinile si personalitatea noastra, decat de experientele de viata.

Dispozitiile noastre se adapteaza cu repeziciune la schimbarile vietii, ca un fel de banda de alergat hedonica. Oamenii se adapteaza repede la evenimentele de viata pozitive, de exemplu: dupa ce ajung in al noualea cer, castigatorii la loterie revin in cateva luni ajung la nivelul de fericire de la care au plecat. Iar vestea buna este ca adaptabilitatea emotionala functioneaza si in cazul experientelor negative. Studiile facute pe persoanele cu paraplegie au aratat ca majoritatea acestora au revenit in decursul a catorva luni la acelasi nivel de fericire pe care il aveau inainte de accidentele in urma carora au ramas paralizate.

Asadar, chiar daca circumstantele de viata ne afecteaza viata pe termen scurt, fericirea noastra pe termen lung este independenta de acestea si depinde de atitudinile, modul de gandire si predispozitiile noastre genetice.

  • Opusele se atrag: cel mai repede ne indragostim de oamenii care sunt diferiti de noi

Aceasta este cea mai populara idee din filme sau telenovele, in care un tocilar timid si retras cucereste cea mai populara si de succes fata sau in care o fata saraca, dar frumoasa si muncitoare se casatoreste cu un tanar bogat si destept, desi personajele vin din lumi diferite si au valori si preocupari diferite.

Multe dintre aceste situatii nu ni se par asa improbabile, pentru ca suntem convinsi ca doua persoane diferite sau chiar opuse in ceea ce priveste personalitatea, statutul, valorile sau convingerile lor, se pot simti atrase una de cealalta.

Insa aceasta idee, ca „opusurile” se atrag, este doar un mit, care se aplica in filme si telenovele si prea putin in viata reala. Zeci de studii demonstreaza ca persoanele cu trasaturi de personalitate asemanatoare se simt mai atrase unele de celelalte, decat persoanele cu trasaturi de personalitate complet diferite de ale lor. Chiar si pentru prieteni se aplica aceeasi regula; preferam sa ne petrecem timpul mai curand cu oameni asemanatori noua decat cu cei diferiti fata de noi.

Similaritatile nu reprezinta doar un factor bun de predictie pentru atractia initiala, ci si pentru stabilitatea si fericirea maritala.

In concluzie, daca sunteti o persoana dezordonata, ar fi indicat sa nu cautati o persoana obsedata de curatenie. Regula care se aplica pentru alegerea partenerului este: cu cat mai multe lucruri in comun, cu atat mai bine.

  • Barbatii si femeile comunica in modalitati complet diferite

Literatura de specialitate abunda in carti despre dificultatile de comunicare dintre barbati si femei. Convingerea ca femeile si barbatii comunica in feluri diferite, ce determina inevitabile conflicte, este puternic inradacinata in cultura noastra.

Acest mit se regaseste cu usurinta si in filme, unde ne sunt portretizate imagini in care barbatii vorbesc despre sport, afaceri sau jocuri de noroc si femeile vorbesc despre sentimente, relatii, familie sau prieteni. De asemenea, este conturata si ideea ca barbatii sunt mai putin sensibili si receptivi emotional decat femeile si ca sunt mai directi. In contrast, femeile sunt redate ca fiind mult mai vorbarete si mult mai eficiente in comunicare.

Din pacate, exista si carti care consolideaza aceasta idee a diferentelor de comunicare, care ne informeaza ca barbatii si femeile sunt atat de diferiti, incat vin de pe planete diferite. Mai mult, cele doua sexe au stiluri atat de diferite de a-si comunica nevoile, incat sunt condamnati sa se inteleaga constant gresit unii pe ceilalti. Este emisa si ipoteza ca atunci cand femeile sunt suparate ele isi comunica nevoile, in timp ce barbatii cand se supara, se abtin si prefera sa se retraga din conversatie.

Interesant este faptul ca niciunul dintre psihologii care au scris carti pe aceasta tema si au lansat aceste idei nu a realizat nicio cercetare pentru a-si sustine afirmatiile.

Insa, daca ar fi sa luam in calcul studiile realizate pe aceasta tema, ele au ajuns la cu totul alte concluzii. In primul rand,nu exista dovezi ca femeile vorbesc mai mult decat barbatii si arata ca acestea dezvaluie doar intr-o mica masura mai multe informatii despre propria persoana decat barbatii.  Barbatii nu-si intrerup mai des interlocutorii decat femeile, ci diferentele la acest capitol sunt date de diferentele de statut, persoanele cu un statut social mai inalt intrerupandu-si mai des interlocutorii.

Asadar, studiile ne spun ca exista mici diferente intre cum comunica barbatii si femeile, insa sunt mai multe asemanari decat diferente intre cele doua stiluri de comunicare.

  • Este mai bine sa ne exprimam furia decat sa o tinem in noi

Probabil ca multi dintre voi ati primit sfatul ca atunci cand va enervati si sunteti furiosi, sa va eliberati de aceasta furie, sa o ventilati si sa nu o lasati sa se acumuleze; eliberarea ei se poate obtine prin lovirea unei perne sau unui sac de box, tipand nemultumirile, etc. Aceasta convingere ca eliberarea furiei este mai sanatoasa decat inabusirea ei este o credinta impartasita de majoritatea oamenilor. Oare este ea  adevarata?

Cercetarile arata ca ipoteza catharsisului, a eliberarii furiei, este falsa. De peste 40 de ani, studiile arata ca incurajarea exprimarii furiei produce si mai multa furie si agresivitate. Atunci cand ne enervam, daca  „ne descarcam” de presiune, de fapt, nu reusim decat sa ne intarim si sa ne intensificam furia. Daca tipi la partener pentru ca a intarziat, o sa agravezi problema si in niciun caz nu o sa te faca sa te simti mai bine.

Atunci cand ne exprimam furia, chiar si prin lovirea unui sac de box, acest lucru nu ne reduce furia si nu ne relaxeaza, ci o intretine. Tocmai inabusirea furiei duce la relaxare si linistire, datorita faptului ca furia dispare de la sine dupa un timp.

Asa ca data viitoare cand te enervezi, incearca sa lupti cu impulsul de a ceda furiei si de a tipa la partener ca a intarziat. Poti sa incearca sa-i comunici eficient faptul ca te deranjeaza ca intarzie, dupa  ce furia a trecut.

  • Daca o trasatura este mostenita genetic, ea nu poate fi modificata

Faptul ca genele au o influenta asupra personalitatii noastre este un aspect dovedit si acceptat de multa vreme. Insa in mod eronat, s-a sugerat ca trasaturile pe care le mostenim genetic sunt greu sau imposibil de modificat.

In urma studiilor realizate pe gemenii monozigoti, cercetatorii au gasit in mod constant o eritabilitate moderata pentru anumite trasaturi de personalite precum: extraversia, constiinciozitatea, impulsivitatea, vulnerabilitatea la bolile psihice.

Dar eritabilitatea unei trasaturi nu inseamna ca nu o putem schimba, ea ne transmite informatii doar despre diferentele la nivel de grup si nu la nivel de individ. Astfel, o eritabilitate mare inseamna doar ca mediul actual exercita un efect mic asupra variabilitatii unei trasaturi, dar nu spune nimic despre posibilele efecte ale unor medii noi.

The comments are closed.