Cele mai mari mituri ale psihologiei (1)

Psihologia populara este un subiect pe care il intalnim la tot pasul in media, abordat aproape in fiecare zi: la televizor, prin intermediul internetului, in cartile de dezvoltare personala, in presa, etc.; toate acestea fiind modalitati prin care intram in contact si ne sunt transmise informatii ce vizeaza aspecte psihologice. Insa, multe dintre aceste informatii psihologice la care suntem expusi nu au fost verificate sau nu au trecut de rigorile stiintifice, dar cu toate astea sunt puternic mediatizate, fiind transformate usor, usor in mituri psihologice. Astfel, o parte din informatiile pe care le consideram adevarate, de fapt nu sunt si, exceptand faptul ca aceste mituri ne induc in eroare, ele ne determina sa luam decizii dezavantajoase in viata de zi cu zi.

Iata, cateva dintre cele mai mari mituri psihologice:

  • Oamenii isi folosesc doar 10% din creier

 

Din pacate, acesta este un mit foarte raspandit chiar si printre oamenii din domeniul psihologiei, iar media a contribuit foarte mult la intretinerea acestui mit; chiar si in prezent in cinematografe ruleaza un film, care se bazeaza exact pe aceasta idee.

Avand in vedere ca creierul nostru s-a format prin selectie naturala, el functioneaza dupa principiul consumului minim si eficient. Creierul, desi cantareste doar 2%-3% din greutatea corpului, consuma 20% din oxigenul respirat. Evolutia nu ar fi permis sa se consume atatea resurse pentru un organ care este subutilizat.

De asemenea, informatiile din neurologie si neuropsihologie contrazic acest mit. Pierderea unui procent mult mai mic de 90% are efecte dezastruoase asupra functionarii organismului nostru. O alta informatie care contrazice ca am putea sa ne folosim doar 10% este aceea ca ariile creierului, care ajung sa nu mai fie folosite, fie dispar, fie sunt preluate de ariile vecine. Acest lucru face imposibil ca sa ramana tesut sanatos si sa nu fie folosit.

  • Memoria functioneaza ca o camera video si inregistreaza cu acuratete evenimentele pe care le traim

 

Multi oameni au impresia ca memoria noastra functioneaza asemenea unui DVD sau a unei camere video, in care se stocheaza informatia asa cum am trait-o si in care sunt pastrate intacte amintirile noastre.

Amintirile noastre sunt departe de a fi identice cu evenimentele petrecute, ele sunt imperfecte si nu pot fi considerate a fi adevaruri. Chiar daca ne aducem aminte evenimentele incarcate puternic afectiv, chiar si acestea tind sa paleasca in timp si sa ni le amintim distorsionat. Si chiar si martorii oculari identifica drept criminali oameni nevinovati.

Memoria noastra nu este reproductiva, nu reproduce exact ce am trait, ci este reconstructiva, adica ceea ce ne reamintim este un amestec de amintiri modificate si adaugite de propriile convingeri.

Memoria opereaza in scheme, care sunt modele mentale pe care ni le formam din experienta traita si acestea ne ghideaza in perceperea evenimentelor noi sau trecute, reconstruind trecutul pentru a se potrivi cu asteptarile noastre. De fapt, amintirile noastre nu sunt pietrificate in memorie, ci ele se afla intr-o continua schimbare.

  • Muzica clasica creste inteligenta sugarilor

 

Inteligenta este o calitate atat de apreciata in orice societate, incat nu e de mirare ca circula foarte multe informatii despre cum poate fi ea marita. Unul dintre aceste mituri se refera la „efectul Mozart”, descris in urma unui experiment in care s-a concluzionat ca ascultarea unei sonate de Mozart a produs o imbunatatire la indeplinirea unui rationament spatial. Ulterior, informatia distorsionata de media s-a transformat in presupusa crestere a inteligentei dupa auditia de muzica clasica, crestere valabila in special pentru bebelusii care asculta muzica lui Mozart.

Insa, studiile replicate ulterior au infirmat primele rezultate, efectul muzicii clasice asupra inteligentei fiind nul sau minuscul. Aceste studii au oferit explicatia alternativa: este vorba de excitatia pe termen scurt ce duce la o stare de alerta si creste performanta pentru o perioada scurta, generand cresterea performantei in sarcinile solicitante mental. Insa este o crestere doar pe termen scurt si nu are legatura cu muzica lui Mozart sau alta muzica, ci poate fi produsa de orice alt stimulent, de exemplu o ceasca de cafea sau o limonada.

  • Majoritatea oamenilor trec printr-o criza pe la mijlocul vietii, pe la 40-50 de ani

 

Ne sunt cunoscute zvonurile in care un barbat, in jur de 45 de ani, isi cumpara o masina sport si isi lasa sotia pentru o partenera mult mai tanara, pentru ca trece printr-o perioada de indoieli fata de propria persoana datorate varstei si pentru ca se confrunta cu imortalitatea, declinul fizic si neimplinirile.

„Criza de la mijlocul vietii” se regaseste in reviste, filme sau chiar pe anumite site-uri speciale. Intr-adevar, varsta adulta de mijloc este cea in care oamenii se lupta sa gaseasca un sens si o directie in viata lor din dorinta de a descoperi daca e nevoie sa indrepte aceasta directie.

Insa, aceasta evaluare nu e specifica doar perioadei varstei de mijloc, oamenii isi reevalueaza si isi restabilesc obiective, sensuri, directii in fiecare deceniu al vietii lor, incepand cu adolescenta.

In ceea ce priveste divortul, majoritatea dintre aceste evenimente se intampla inainte de varsta de mijloc si nu dupa aceea. Iar daca multe persoane isi cumpara „masina de vis” la varsta de mijlocie, este pentru ca multi atunci isi permit sa o faca.

  • Cercetatorii au aratat ca visele au inteles simbolic

 

Pornind de la Freud, care considera visele calea regala catre intelegerea inconstientului, interpretarea viselor a primit o atentie si un interes din ce in ce mai mari. Au aparut dictionare de interpretare a viselor sau carti si site-uri, care ne promit ca odata ce ne vom intelege propriile vise, vom putea aducea schimbari durabile si pozitive in viata noastra. Multe persoane cred ca visele reflecta dorinte inconstiente sau ca ele pot prezice viitorul si ca pot dezvalui informatii esentiale despre noi insine.

Totusi, oamenii de stiinta, din prezent, resping ideea ca visele au inteles simbolic universal. De fapt, in creier in timpul somnului anumiti neurotransmitatori stimuleaza centrii emotionali, iar altii inhiba zonele neurale responsabile pentru gandirea rationala, pentru memorie si pentru atentie. Astfel, visele sunt incercarile creierului de a construi o poveste logica din informatiile aleatoare transmise de trunchiul cerebral, structura ce se afla la baza creierului.

Desi, este adevarat ca gandurile si emotiile noastre ne pot influenta visele, este evident ca acestor imagini le lipseste un inteles simbolic, care sa fie valabil pentru toata lumea.

The comments are closed.